Un munte de buzunar

Departe, plecat spre zări străine,
Stau cu călimara deschisă să picure cerneală.
Că pe-aci ar fi mai bună, se zice…
Însă degeaba dau osteneală…

Căci în mine tot un dor se face
Să-i urc coastele de piatră,
Să plutesc pe-ale sale ace,
Să visez că mor în a mea vatră.

Dar nu-i nimic căci am fost precaut.
Știam că or să fie clipe crunte.
Știam că tot pe el am să-l caut.
Așa că mi-am luat cu mine un munte.

Cum? Ei cum, nu chiar așa, unul mai mic
Așa cât să intre-n buzunar…
Dar vezi că nu-i un munte d-orșicare, că-i voinic
De-l iei cu tine nu la-ntâmplare, ci ca mare dar.

Vezi tu prietene e un munte de-l urci
Și un munte în tine.
Pe primul doară de-l faci
Nu-i totu’ gata și pe tine ceva-ul încă te ține.

Dar și pe-al doilea de-l vei împlini
Multe se vor adeveri,
Iar cea mai mare dintre toate
E că vei da de libertate.

Și-acu’ chiar dacă pășesc mai rar,
Eu mi-am luat cu mine un munte de buzunar.

Angers, Martie 2016

Parc St Nicolas

Anunțuri
Galerie | Acest articol a fost publicat în Acasa, Alte scrieri și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s